Bella vita


  • Profesoara: Claire Fisher!, spuse profesoara către o elevă absorbită de lumea unei cărți ce nu părea să fie din programa școlară...
  • Claire Fisher: Ce?, îi răspunse, încercând să se desprindă de tărâmul în care se afla.
  • Profesoara: Poți explica această formulă colegilor?
  • Claire Fisher: Nu prea, a spus foarte sinceră, eleva.
  • Profesoara: Păi... dacă ai fi fost mai atentă la oră, în loc să citești...
  • Claire Fisher: Păi, dacă ați fi spus ceva care să-mi folosească, aș fi fost mai atentă.
  • Profesoara: Deci, algebra e inutilă? [...] Știu o grămadă de fizicieni care susțin contrariul, colorând propoziția cu puțină ironie.
  • Claire Fisher: Păi, nu vreau să fiu fizician.
  • Profesoara: Algebra îți obligă mintea să rezolve problemele într-un mod logic. E una dintre științele exacte..., spuse în timp ce gesticula într-o armonie cu dedicația sa.
  • Claire Fisher: Credeți că lumea se bazează pe logică? Vă rog, deschideți-vă ochii, a încheiat cu un ușor surâs.

-

22. April 2014

a-incurable-dreamer:

Toată viaţa ta te dai drept altcineva.Cum să nu,doar vrei ca lumea să te placă.Eşti ca plastilina.Ca un cameleon.Te schimbi după împrejurări.Ţi-e frică că,dacă eşti tu însuţi,oamenii nu vor vrea să te cunoască.Poate chiar ţi-e frică de tine însuţi.Poate eşti un monstru.

-D.M

Danila Kozlovsky